vineri, 2 septembrie 2011

Zi de vara

Frumusete. Prospetime. Iubire
Totul va ramane o amintire
Ale soarelui raze impunatoare
Se dezlantuie in accelerare.

Lanul de grau este infinit
Arata de parca a imbatranit.
In codru misuna randunelele
Iar florile se leagana, trezind miresmele.

Apa din rau curge incet
Neavand parca, nici un regret.
Totul afara e minunat,
Iar vara parca s-a-ncoronat.

In iarba lacustele sunt claie,
Prin frumusetea lor, respiratia ti-o taie.
Un greiere a sarit in sus,
Dand impresia ca el este mai presus.

miercuri, 16 februarie 2011

Prin cimitir...

Amorteala m-a cuprins,
Ma dus in adancul sufletului
Sa-mi arate din adins,
Ramasitele amarului.

Aerul inabusitor ma doboara
Si ma cuprinde un fior inspaimantator,
Dar inima a inceput sa ma doara
Stiind ca acesta este sufletul meu,cerand ajutor.


Incerc sa gasesc o iesire
Si vad o lumina in departare,
Ma indrept catre ea cu amagire,
Stiind ca n-o sa mai fie arzatoare.


Dar am gasit lumina
Si vad in fata mea un martir,
Simtind crinolina
Cand am aflat ca ma aflu intr-un cimitir.

vineri, 7 ianuarie 2011

Inima de gheata

Traiesc intr-o lume in care raul a cucerit-o.Durerea mi-a devenit prietena,fericirea dusman,iar iubirea inca incearca sa-mi dezghete sufletul.Sentimentele mi-au disparut,incerc sa le caut ,dar fara nici un rost. Simt in inima o caldura ce candva ma ajuta sa trec peste greutati, iar acum este inofensiva. De ce trebuie sa fie asa? De ce nu-mi pot reveni din acea stare de amorteala. Inainte eram o persoana cu multi prieteni, dar acum doar oftatul si tristetea ma viziteaza cel mai des. Dar mai am o singura speranta ce ma poate ajuta sa-mi recapat fericirea, iar acea speranta  esti TU. Dar... vad ca si tu m-ai parasit. Cand te visez inima imi bate ca niciodata ,iesind de sub acea inchisoare de gheata. Dar nu dureaza mult si  imi ingheata la loc, asteptand ziua de maine pentru a mai evada o data.

sâmbătă, 27 noiembrie 2010

Primii fulgi de nea

Ma gandeam ca nu mai exista sperante
Ca neaua nu va mai pune piciorul pe pamant
Toate mi se par niste aparente
Unite  intr-un legamant.

Dar speranta reinvie
Fulgii moi incet s-astern
Fac o casa argintie
Ce te introduce intr-un vis etern

Dar speranta iara pleaca
Si eu cred in ea foarte mult
Ma rog in gand sa se refaca
Apoi reinvie dupa un minut

Ies din acel vis uluitor
Si ma trezesc la realitate
In jurul meu e un strat alb admirator
Ce a acoperit casele dezbracate

In palma mea se topesc primii fulgi de nea
Inchid ochii si visez imparatia vesnica
Cand ii deschid vad alb peste toata portiunea
Iar intreaga zapada este autentica

Dar vraja iar se rupe
Iar eu ma dau la oparte
Stiind ca maine vrea s-astupe
Intreaga comunitate!