Amorteala m-a cuprins, Ma dus in adancul sufletului Sa-mi arate din adins, Ramasitele amarului. Aerul inabusitor ma doboara Si ma cuprinde un fior inspaimantator, Dar inima a inceput sa ma doara Stiind ca acesta este sufletul meu,cerand ajutor.
Incerc sa gasesc o iesire Si vad o lumina in departare, Ma indrept catre ea cu amagire, Stiind ca n-o sa mai fie arzatoare.
Dar am gasit lumina Si vad in fata mea un martir, Simtind crinolina Cand am aflat ca ma aflu intr-un cimitir.
Traiesc intr-o lume in care raul a cucerit-o.Durerea mi-a devenit prietena,fericirea dusman,iar iubirea inca incearca sa-mi dezghete sufletul.Sentimentele mi-au disparut,incerc sa le caut ,dar fara nici un rost. Simt in inima o caldura ce candva ma ajuta sa trec peste greutati, iar acum este inofensiva. De ce trebuie sa fie asa? De ce nu-mi pot reveni din acea stare de amorteala. Inainte eram o persoana cu multi prieteni, dar acum doar oftatul si tristetea ma viziteaza cel mai des. Dar mai am o singura speranta ce ma poate ajuta sa-mi recapat fericirea, iar acea speranta esti TU. Dar... vad ca si tu m-ai parasit. Cand te visez inima imi bate ca niciodata ,iesind de sub acea inchisoare de gheata. Dar nu dureaza mult si imi ingheata la loc, asteptand ziua de maine pentru a mai evada o data.
Frumusete. Prospetime. Iubire
